ÎNVELÍ, învelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu ceva, a (se) înfășura în ceva. ♦ Tranz. A acoperi scoarțele unei cărți sau ale unui caiet cu hârtie, cu material plastic etc.; a îmbrăca. ♦ Tranz. A acoperi o casă cu țigle, cu tablă etc. ♦ Tranz. A acoperi focul (sau jarul etc.) cu pământ sau cu cenușă pentru a-l face să ardă mocnit. 2. Tranz. A înfășura urzeala pe sulul dinapoi al războiului. – Cf. sl. valiti. Vezi definitia »

LIGUL(I)- elem. „ligulă”. (< fr. ligul/i/-, cf. lat. ligula, limbă mică) Vezi definitia »

ponciolí, ponciolésc, vb. IV refl. (reg.) a se bălăci într-un lichid murdar; a se murdări. Vezi definitia »

FILI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(în formă de) fir”. [Cf. it., fr. fili-, lat. filum]. Vezi definitia »

moșmolí (moșmolésc, moșmolít), vb. – 1. A rasoli, a lucra de mîntuială. – 2. A mișuna, a furnica, a zumzăi. Creație expresivă, cf. cioșmoli, foșgăi etc. Numeroase var.: moșcoti, moșcondi, moșmondi, moșmîndi, moșmani, moșmoi, moșmăi, moșogăi etc. – Der. moșmoleală (var. moșmon(d)eală, moșcondeală), s. f. (forfotă, talmeș-balmeș); moșmîndău, s. m. (prostănac); moșmoane (var. moșmoande), s. f. pl. (harababură, galimatie). – Cf. miș-, mușlui. Vezi definitia »