BÁNDĂ¹, bande, s. f. 1. Ceată, grup de oameni întovărășiți în vederea unui scop (rău); grup constituit în vederea unei acțiuni de subminare a intereselor colectivității; clică, șleahtă. ♦ (Glumeț) Grup de prieteni. ♦ Trupă de muzicanți, taraf de lăutari. ◊ Bandă militară = fanfară. 2. (Înv.) Ceată de soldați puși sub aceeași bandieră. – Fr. bande. Vezi definitia »

scârtoágă, scârtoáge, s.f. (reg.) 1. opincă. 2. încălțăminte veche, uzată și ruptă. 3. mârțoagă. Vezi definitia »

DRÁCILĂ, dracile, s. f. Arbust spinos cu flori galbene și cu fructe în formă de boabe roșii, cultivat adesea ca gard viu. (Berberis vulgaris). [Var.: (reg.) drácină s. f.] – Din sl. dračĩ, dracije „mărăcine”. Vezi definitia »

MACÉTĂ s.f. Cuțit folosit la tăiatul trestiei de zahăr în America tropicală. [< sp. machete]. Vezi definitia »

SABLÓZĂ s.f. (Vet.) Enteropatie la animale determinată de ingestia de nisip odată cu furajele. [Cf. fr. sableuse]. Vezi definitia »