Definita cuvantului bucium
BÚCIUM1, buciume, s. n. Instrument muzical de suflat în forma unui tub tronconic foarte lung, făcut din coajă de tei, din lemn sau din metal și folosit în special de ciobani pentru chemări și semnale. [Var.: búcin s. n.] – Lat. bucinum.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bucium
cum se scrie corect:creer sau creier Vezi definitia »
lagúm (lagấm), s.n. (înv.) mină, galerie sub pământ. Vezi definitia »
VADEMÉCUM s. n. Carte (ghid, manual, repertoriu etc.) pe care o poartă cineva cu sine ca să o consulte în diverse împrejurări. – Din lat. vade mecum, fr. vade-mecum. Vezi definitia »
DUPLICÁTUM s.n. v. duplicat. Vezi definitia »
precipițiúm, precipițíi, s.m. (înv.) 1. abis, prăpastie. 2. cădere de la înălțime. 3. (fig.) nenorocire mare, pericol mare. 4. (reg.; în forma: prețipiș) munte. 5. (adjectivat; sub forma: prețipiș) prăpăstios, abrupt. Vezi definitia »