PLEISTOCÉN, -Ă, pleistoceni, -e s. n., adj. 1. S. n. Prima epocă a cuaternarului, caracterizată prin alternanțe de intervale reci cu perioade calde, prin răspândirea în regiunile temperate a unor specii de mamifere ca elefanții, rinocerii etc. și, mai ales, prin apariția omului. 2. Adj. Care aparține epocii pleistocene (1), privitor la această epocă. [Pr.: ple-is-] – Din fr. pléistocène. Vezi definitia »

SOVPRÉN s.n. Neopren. / < rus. sovpren, germ. Sowpren – nume comercial]. Vezi definitia »

FLUORFOSGÉN s. n. Substanță toxică sufocantă de luptă. [Pr.: flu-or-] – Din fr. fluorphosgène. Vezi definitia »

GHIUDÉN, ghiudenuri, s. n. Cârnat uscat, presat și foarte condimentat, făcut din carne de oaie, de capră sau de vacă. [Var.: ghiudém s. n.] – Din tc. göden. Vezi definitia »

ZOOGÉN, -Ă adj. (Geol.) De natură animală. [< fr. zoogène]. Vezi definitia »