SUPERIÓR, -OÁRĂ, superiori, -oare, adj. 1. Care ocupă un loc în spațiu deasupra altuia; de sus. ♦ (Muz.) Registru superior = registru care cuprinde sunetele cele mai înalte ale vocii sau ale unui instrument. ♦ (Despre cursul apelor curgătoare) Care se află mai aproape de izvor decât de vărsare. 2. Care are sau ocupă un rang sau o demnitate mai mare în raport cu altcineva. ♦ Ofițer superior = ofițer cu un grad înalt (de la maior în sus). Animal superior = animal care ocupă locul cel mai evoluat pe scara zoologică. Învățământ superior = treaptă a învățământului care urmează după învățământul liceal, cuprinzând universități și institute, în care se predau cunoștințe speciale, aprofundate, menite să formeze specialiști cu o înaltă calificare. (În vechea organizare a învățământului) Curs superior = ciclu de învățământ cuprinzând ultimele trei (sau patru) clase din cursul de șapte (sau de opt) ani ai liceului. ♦ (Substantivat) Calificativ atribuit unei persoane încadrate într-o ierarhie, în raport cu cei pe care îi are în subordine. 3. Care este de calitate mai bună; care se distinge de ceilalți prin merite deosebite. [Pr.: -ri-or] – Din lat. superior, fr. supérieur. Vezi definitia »

BARETÓR s.n. (Tehn.) Rezistor neliniar care, introdus într-un circuit electric, menține practic constantă intensitatea curentului. [<engl. barretter]. Vezi definitia »

ZBENGUITÓR, -OÁRE, zbenguitori, -oare, adj. Care se zbenguie; zburdalnic, neastâmpărat. [Pr.: -gu-i-] – Zbengui + suf. -tor. Vezi definitia »

PROCUROR apăsător, câine roșu, cuvântător, doveditor, întrebător, mâncător de oameni, rechin, țap roșu, uliu, vultur. Vezi definitia »

DIXTUÓR s. n. formație instrumentală alcătuită din zece interpreți. ◊ lucrare instrumentală de cameră pentru o asemenea formație. (< fr. dixtuor) Vezi definitia »