ATRIBÚT s.n. 1. Însușire esențială proprie unui obiect, unui fenomen etc. ♦ Semn distinctiv, simbol. 2. Parte secundară de propoziție, care determină un substantiv sau un substitut al acestuia. [< lat.sc. attributum, cf. fr. attribut]. Vezi definitia »

ÎNTREȚINÚT, -Ă, întreținuți, -te, s. m. și f. Persoană căreia o altă persoană (de sex opus, cu care trăiește în concubinaj) îi asigură mijloacele de existență. – V. întreține. Vezi definitia »

ghermesút (ghermesúturi), s. n. – Țesătură fină, voal. – Var. ghermesit. Tc. germsud (Șeineanu, II, 80; Lokotsch 684). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

LĂÚT s. n. (Pop.) Acțiunea de a (se) la³; spălat (pe cap); lăutoare. – V. la³. Vezi definitia »

NEȘTIÚT, -Ă, neștiuți, -te, adj. Care nu este (încă) știut, cunoscut, cercetat, descoperit; necunoscut; p. ext. tainic, ascuns, nepătruns; spec. anonim. [Pr.: -ști-ut] – Ne- + știut. Vezi definitia »