PRORÉCTOR, prorectori, s. m. Locțiitor al unui rector. – Din rus. prorektor, germ. Prorektor. Cf. engl. prorector. Vezi definitia »

pristănitór, pristănitóri, s.m. (înv.) persoană care pristănește, care se alătură cuiva, îl urmează; face voia cuiva, îi ține partea. Vezi definitia »

SACRIFICATÓR sdj., s. m. (ant.) (preot) care oficia sacrificiile (1). (< fr. sacrificateur, lat. sacrificator) Vezi definitia »

RĂSĂRITÓR, -OÁRE, răsăritori, -oare, adj. (Rar; despre aștri) Care răsare, care este în curs de a răsări. – Răsări + suf. -tor. Vezi definitia »

MINERALIZATÓR, -OÁRE, mineralizatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care favorizează ori determină formarea sau cristalizarea unor minerale. 2. S. n. Substanță ușor volatilă care se găsește în magmă și care favorizează formarea mineralelor și cristalizarea acestora prin reducerea viscozității și printr-o acțiune catalitică. – Din fr. minéralisateur. Vezi definitia »