BASTIMÉNT, bastimente, s. n. Navă (de război) de dimensiuni mari. – Din it. bastimento. Vezi definitia »

ACUMBÉNT, -Ă adj. (bot.; despre organe) situat de-a lungul unui alt organ. (< engl. acumbent, lat. accumbens) Vezi definitia »

PERTINÉNT, -Ă adj. 1. (jur.) care se raportează exact la chestiune, la fondul cauzei; potrivit. ◊ convenabil, nimerit; judicios. 2. (despre elemente lingvistice) dotat cu o anumită funcțiune într-un sistem determinat. ◊ (despre elemente fonice) care permite diferențierea semnificațiilor. 3. (inform.; despre o informație, un document) care satisface cerințele obiective de informare ale unui beneficiar. (< fr. pertinent, lat. pertinens) Vezi definitia »

AȘEZĂMẤNT, așezăminte, s. n. Instituție creată pentru o activitate de folos obștesc. ◊ Așezământ cultural (sau de cultură) = instituție care duce o acțiune organizată de propagare a culturii. – Așeza + suf. -(ă)mânt. Vezi definitia »

MAGNETIZÁNT, -Ă, magnetizanți, -te, adj. (Despre un câmp magnetic) Care poate realiza magnetizarea unui corp. ♦ (Despre un dispozitiv) Care poate produce un câmp magnetic. – Din fr. magnétisant. Vezi definitia »