SERICÍCOL, -Ă, sericicoli, -e, adj. Care ține de sericicultură, privitor la sericicultură. – Din fr. séricicole. Vezi definitia »

CONDISCÍPOL, condiscipoli, s. m. (Rar) Coleg de studiu, de învățătură (la un anumit dascăl). – Din fr. condisciple, lat. condiscipulus. Vezi definitia »

CREÓL, -Ă s. m. f. om de rasă albă, urmaș al primilor coloniști europeni în America Latină sau în coloniile intertropicale (Antile). ◊ (s. f.) limbă mixtă provenind din contactul spaniolei, portughezei sau francezei cu un idiom indigen, vorbită de creoli. (< fr. créole) Vezi definitia »

OBSTÁCOL, obstacole, s. n. 1. Piedică, stavilă care închide drumul, care oprește vederea, trecerea etc. ♦ Fig. Ceea ce împiedică săvârșirea unei acțiuni; greutate, dificultate; opoziție. 2. (Sport) Piedică naturală sau amenajată care mărește dificultatea parcurgerii unui traseu, utilizată în atletism, hipism, ciclocros, motocros etc. [Var.: obstácul s. n.] – Din fr. obstacle, lat. obstaculum, it. obstacolo. Vezi definitia »

MATRÍCOL, -Ă, matricoli, -e, s. f., adj. 1. S. f. Registru în care se înscriu, într-o instituție, numele persoanelor a căror evidență este necesară; (în special) registru folosit în școli, în care se înscriu numele, datele personale și situația școlară a elevilor. ♦ Număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. 2. S. f. (Ieșit din uz) Bucată dreptunghiulară de pânză sau de stofă pe care se indica școala la care învăța un elev (și numărul sub care era înscris aici) și pe care acesta o purta prinsă pe braț sau pe piept. 3. Adj. De matricolă; matricular. [Var.: matrícul, -ă s. f., adj.] – Din fr. matricule, lat. matricula, it. matricola. Vezi definitia »