Definita cuvantului colaționare
COLAȚIONÁRE, colaționări, s. f. Acțiunea de a colaționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. colaționa.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu colaționare
întrarmáre s.f. (înv. și pop.) înarmare. Vezi definitia »
DECROȘÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) decroșa; decroșaj. 2. fractură în scoarța terestră în lungul căreia unul din compartimentele rezultate este deplasat în sens orizontal. 3. rupere a unui aliniament arhitectonic prin retragerea sau împingerea înainte a unui element. (< decroșa) Vezi definitia »
ÎNNEBUNÍRE s. f. Faptul de a înnebuni. – V. înnebuni. Vezi definitia »
AUTOPOLENIZÁRE, autopolenizări, s. f. (Bot.) Polenizare a florilor închise cu propriul lor polen; autofecundare, autofecundație, cleistogamie. [Pr.: a-u-] – Auto1- + polenizare. Vezi definitia »
FORJÁRE s.f. Acțiunea de a forja (1) [în DN] și rezultatul ei; prelucrare la forjă a metalelor. [< forja]. Vezi definitia »