Definita cuvantului colăcar
COLĂCÁR, colăcari, s. m. (Pop.) Fiecare dintre flăcăii care însoțesc (călare) alaiul nunții și care rostesc la masă orația de nuntă. [Var.: colăcér s. m.] – Colac + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu colăcar
LAMPADÁR s.n. Suport vertical cu picioare, care susține una sau mai multe lămpi. [< fr. lampadaire]. Vezi definitia »
SUBCLAVICULÁR, -Ă, subclaviculari, -e, adj. Situat sub claviculă, privitor la regiunea de sub claviculă. – Sub1- + clavicular (după fr. sous-claviculaire). Vezi definitia »
LIBERTÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Partizan) al libertății absolute; anarhist. [Cf. fr. libertaire]. Vezi definitia »
SUBCOMISÁR s. m. funcționar al vechii poliții, inferior în grad comisarului. (după fr. sous-commissaire) Vezi definitia »
rudár (rudári), s. m. – 1. Țigan căutător de aur. – 2. Țigan nomad care lucra obiecte de lemn. Bg., sb. rudar, din ruda „minereu” (Cihac, II, 320; Conev 76). Probabil denumirea s-a menținut, după ce s-a schimbat meseria primitivă, datorită consonanței cu rudă „par”. – Der. rudăresc, adj. (țigănesc; grosolan); rudărie, s. f. (meseria de țigan rudar; zăcămînt, mină). Vezi definitia »