privighitoríe, privighitoríi, s.f. 1. (înv.) funcția, sarcina de privighetor, paznic, strajă, străjer, supraveghetor. 2. (reg.) subprefectură. Vezi definitia »

MIRENÍE s. f. (Înv.) Starea sau calitatea de mirean. – Din mirean + suf. -ie. Vezi definitia »

COPROFAGÍE s. f. 1. ingerare de excremente, tulburare gravă la unii bolnavi mintali; scatofagie. 2. însușire a insectelor coprofage. (< fr. coprophagie) Vezi definitia »

CELIOSCOPÍE s. f. examen endoscopic al cavității abdominale cu ajutorul celioscopului. (< fr. coelioscopie) Vezi definitia »

PNEUMECTOMÍE s.f. (Med.) Excizie a unei părți a plămânului; pneumonectomie. [Gen. -iei. / < fr. pneumectomie, cf. gr. pneumon – plămân, ektome – excizie]. Vezi definitia »