FÂRNÂÍT², -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit². ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi. Vezi definitia »

EREMÍT, eremiți, s. m. Pustnic, sihastru, schimnic. [Var.: ermít s. m.] – Din fr. érémite. Vezi definitia »

SIDERÍT s. n. 1. carbonat natural de fier; sideroză (1). 2. meteorit din fier. (< fr. sidérite, germ. Siderit) Vezi definitia »

IMPLICÍT, -Ă adj. (și adv.) cuprins în ceva, care se înțelege de la sine. (< fr. implicite, lat. implicitus) Vezi definitia »

scăndălít, -ă, adj. (înv.) insultat, jignit; lezat. Vezi definitia »