casác, casáce, s.n. (înv.) haină bărbătească. Vezi definitia »

CRAC², craci, s. m. (Pop.) 1. Piciorul omului de la coapsă până la călcâi. ♦ Fiecare dintre cele două părți ale pantalonilor, ale ițarilor, ale salopetei, ale treningului etc. 2. Crăcană (I 1). 3. Creangă, ramură, cracă. 4. Ramificație a unui deal; picior de deal sau de munte. 5. Ramificație a unei ape curgătoare. – Din bg. krak. Vezi definitia »

TIC-TÁC interj. Cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc.; tic¹. ◊ (Substantivat, n.) Tic-tacul ceasornicului. – Din fr. tic-tac, germ. Ticktack. Vezi definitia »

NOVOLÁC s.n. (Chim.) Rășină sintetică obținută prin condensarea fenolului cu formaldehidă în mediu acid, care se folosește în industria lacurilor. [< fr. novolaque]. Vezi definitia »

brac (bracuri), s. n. – Rest, rămășiță bună de aruncat. Germ. Brack, în parte prin pol., rut., rus. brak (DAR). – Der. brăcui, vb. (a da la o parte, a arunca ceva nefolositor; a lua caimacul, a lua tot ce e mai bun). Vezi definitia »