DEPOZÍȚIE, depoziții, s. f. Declarație a unui martor în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală cu privire la fapte ce-i sunt cunoscute prin propriile-i simțuri (văz, auz) și de natură să aducă lămuriri în pricina respectivă; mărturie. [Var.: depozițiúne s. f.] – Din fr. déposition, lat. depositio, -onis. Vezi definitia »

ANTIFONÍE s. f. cântare alternativă a unui solist și a unui grup vocal ori instrumental. (< fr. antiphonie) Vezi definitia »

DISTÍNCȚIE s. f. 1. deosebire, diferență. 2. atitudine aleasă, finețe în înfățișare și eleganță în ținută. 3. semn de deosebită prețuire (titlu, decorații etc.) ce se acordă cuiva. (< fr. distinction, lat. distinctio) Vezi definitia »

ASTROSCOPÍE s. f. examinare a bolții cerești. (< germ. Astroskopie) Vezi definitia »

șperlăríe s.f. (reg.) cantitate mare de praf. Vezi definitia »