POSTÚM, -Ă adj. 1. (și s. f.) descoperit, publicat după moartea autorului. ◊ (p. ext.) întâmplat după moartea cuiva. 2. (despre copii) născut după moartea tatălui. (< fr. posthume, lat. posthumus) Vezi definitia »

hozúm, hozúmuri, s.n. (reg.) pat cu picioarele prelungite în sus, formând un baldachin. Vezi definitia »

QUATÉRNIO TERMINÓRUM (qua pron. cva) s. n. inv. (log.) eroare de raționament datorată ambiguității termenului mediu, care face ca silogismul să aibă patru termeni în loc de trei. (< lat. quaternio terminorum) Vezi definitia »

POSTLIMÍNIUM s.n. (În dreptul roman) Redobândire retroactivă a drepturilor cetățenești de către o persoană înstrăinată (prin captivitate, exil etc.), la înapoierea în patrie. [Pron. -ni-um. / < lat. postliminium]. Vezi definitia »

COMPOSÍTUM s. n. totalitatea mijloacelor pe care le are un cântăreț. (< fr. compositum) Vezi definitia »