învelí (învelésc, învelít), vb. – 1. A înfășura. – 2. A acoperi, a pune ceva deasupra. – 3. A umple. – 4. A înfășura urzeala pe sulul războiului. – 5. A da la piuă. – Var. învăli. Mr. anvălescu, anvalire, megl. anváles, anvăliri. Sl. valiti (Cihac, II, 106; DAR), cf. val, și bg. valjam. Accepțiile apar și în sl. și se explică toate plecîndu-se de la ideea de bază, aceea de „sul”. Der. din lat. *invelāre (Meyer, Alb. St., IV, 105), nu este posibilă. Der. învelitoare (var. învelitură), s. f. (ceea ce servește la învelit sau acoperit; husă; cuvertură, pătură; capac; acoperiș); înveliș, s. n. (obiect care servește la învelit; capac; husă; acoperiș); învelit, adj. (acoperit; pieptănat; căptușit; bătut în piuă; rotofei). Vezi definitia »

ZVÂRLÍ vb. IV. [ind. prez. 1 sg. și zvấrlu] Vezi definitia »

mătrăcălí, mătrăcălésc, vb. IV (reg.) a încurca firele de lână, de ață. Vezi definitia »

orgălí, orgălésc, vb. IV (reg.) a tăbăci. Vezi definitia »

MAXILI- elem. „falcă, maxilar”. (< fr. maxilli-, cf. lat. maxilla) Vezi definitia »