Definita cuvantului terminație
TERMINÁȚIE, terminații, s. f. 1. Parte terminală a unui lucru. 2. Sunet sau grup de sunete care se află la sfârșitul unui cuvânt; terminare (2). ♦ (Rar) Desinență. – Din lat. terminatio.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu terminație
GAZETĂRÍE s. f. ziaristică. (< gazetar + -ie) Vezi definitia »
ENZIMOTERAPÍE s.f. Folosirea terapeutică a enzimelor. [Gen. -iei. / < fr. enzymothérapie]. Vezi definitia »
CALCIPENÍE s. f. lipsă de calciu în țesuturile organice. (< fr. calcipénie) Vezi definitia »
DACTILIOGRAFÍE s. f. descriere a inelelor și a pietrelor prețioase gravate. (< fr. dactyliographie) Vezi definitia »
INTERPELÁȚIE s.f. Interpelare. [Gen. -iei, var. interpelațiune s.f. / cf. fr. interpellation, lat. interpellatio]. Vezi definitia »