Definita cuvantului terminație
TERMINÁȚIE, terminații, s. f. 1. Parte terminală a unui lucru. 2. Sunet sau grup de sunete care se află la sfârșitul unui cuvânt; terminare (2). ♦ (Rar) Desinență. – Din lat. terminatio.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu terminație
CLOVNERÍE s. f. număr de clovn; bufonerie. (< fr. clownerie) Vezi definitia »
APOSTAZÍE, apostazii, s. f. 1. Renunțare publică la o anumită credință religioasă; renegare a unei doctrine sau concepții. 2. Revoltă, răzvrătire împotriva stăpânirii [Var.: apostasíe s. f.] – Din ngr. apostasía, fr. apostasie. Vezi definitia »
TAHILALÍE s.f. (Med.) Vorbire precipitată, cu debit mare de cuvinte. [Gen. -iei. / < fr. tachylalie, cf. gr. tachys – rapid, lalein – a vorbi]. Vezi definitia »
MONOSEMÍE s. f. (Lingv.) Monosemantism. – Din fr. monosémie. Vezi definitia »
-MEGALÍE Element secund de compunere savantă, cu semnificația „mărire”. [< fr. -mégalie, cf. gr. megas, megalos]. Vezi definitia »