TOPONIMÍE s. f. 1. Totalitate a numelor proprii de locuri, de ape, de munți etc. dintr-o țară sau dintr-o regiune. 2. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii de locuri; toponomastică. – Din fr. toponymie. Vezi definitia »

MIOPATÍE s.f. Nume generic dat bolilor mușchilor. ♦ Afecțiune (nervoasă) care duce la atrofierea mușchilor. [Gen. -iei. / < fr. myopathie, cf. gr. mys – mușchi, pathos – suferință]. Vezi definitia »

HELIOZINCOGRAFÍE s. f. procedeu de reproducere a hărților și a desenelor constând în trecerea desenului pe o placă de zinc granulat. (< fr. héliozincographie) Vezi definitia »

DISOVARÍE s. f. tulburare funcțională a ovarului. (< fr. dysovarie) Vezi definitia »

RINOLOGÍE s.f. Parte a medicinii care studiază bolile nasului. [Gen. -iei. / < fr. rhinologie, cf. gr. rhis – nas, logos – studiu]. Vezi definitia »