HEMATOGÉN, -Ă, hematogeni, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre unele medicamente) Care produce sânge, care face să crească numărul globulelor roșii din sânge. 2. S. n. Produs alimentar concentrat, obținut prin amestecarea sângelui cu lapte și cu diferite substanțe aromatizate și folosit ca tonic puternic în anemii pernicioase, slăbiciune anormală etc. – Din fr. hématogène. Vezi definitia »

CARCINOGÉN, -Ă adj., s. n. (substanță) care produce carcinom. (< fr. carcinogène) Vezi definitia »

BADEN-BADEN [bá:dən bá:dən], oraș în SV Germaniei (Baden-Württemberg), în M-ții Pădurea Neagră; 49,3 mii loc. (1987). Izv. minerale termale. Stațiune balneară și turistică renumită. Școala de la ~, școală neokantiană care a elaborat, pornind de la „Critica rațiunii practice”, un punct de vedere normativist. Teza principală o constituie distincția dintre existență și valoare: valorile nu există, ci au valabilitate. Contribuții în special în elaborarea filozofiei istoriei și a filozofiei valorilor și culturii. Reprezentanți: W. Windelband, H. Rickert. Vezi definitia »

POLÉN s.n. Pulbere (galbenă) provenită din staminele plantelor cu flori, care reprezintă celulele sexuale mascule. [< fr. pollen, cf. lat. pollen – făină fină]. Vezi definitia »

PSIHOGÉN, -Ă, psihogeni, -e, adj. Care ia naștere datorită cauzelor psihice. – Din fr. psychogène. Vezi definitia »