críntă (crínte), s. f. – Tipar pentru brînză. – 2. Scîndură de măcelărie. Sl. krinica, dim. de la krina „vas” (Cihac, II, 83). După Drăganu, Dacor., VI, 271, rezultatul normal *crință, a produs un sing. analogic, pe baza pl. De la un der. bg. krinka, provine crincă, s. f. (coș). Cf. rut. krinka „sticluță”, mag. kerenta „blid”. Vezi definitia »

cígă s.f. (reg.) 1. melc. 2. scripete, macara. 3. mai de crăpat lemne. 4. sfârlează, titirez. 5. joc de copii. Vezi definitia »

SABLÉZĂ s.f. Mașină de sablat. [< fr. sableuse]. Vezi definitia »

TUTUNGEREÁSĂ, tutungerese, s. f. (Fam.) Tutungioaică. – Tutungiu + suf. -ăreasă. Vezi definitia »

FÂȘĂIÁLĂ s. f. v. fâșâială. Vezi definitia »