várgă² (dungă) (pop.) s. f., g.-d. art. vắrgii; pl. vắrgi Vezi definitia »

țíntă (-te), s. f. – 1. Cuișor, știft. – 2. Pioneză. – 3. Obiectiv. – 4. Finalitate, scop, pretenție. – 5. Stea, pată de păr alb în fruntea calului. – 6. (Banat, Trans.) Pană, ic. – 7. (Adv.) La fix. Sl. cęta „monedă” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 434; Byhan 308; Conev 122; Rosetti, III, 58). – Der. țintar, s. n. (filiera fabricanților de cuie; un anumit joc de societate); țintat, adj. (cu stea în frunte); ținteș, adj. (bun ochitor); țintui, vb. (a se bate în cuie; a fixa, a imobiliza); aținti (var. ținti, aținta), vb. (a fixa pe cineva, a se uita țintă). Vezi definitia »

ȘĂTRĂREÁSĂ, șătrărese, s. f. Soția șătrarului (3). – Șătrar + suf. -easă. Vezi definitia »

secerúică, secerúici și secerúice, s.f. 1. (pop.) seceră mică, secerea, secerățică. 2. (reg.; la pl.) numele a două plante erbacee: a) iarbă-lăptoasă. b) amăreală. 3. (reg.) plantă erbacee cu bulbi, cu frunze în formă de sabie și cu flori purpurii; secerea, săbiuță, săbioară. Vezi definitia »

ȚĂRIȘOÁRĂ, țărișoare, s. f. Diminutiv al lui țară. – Țară + suf. -ișoară. Vezi definitia »