PROVOCÁ, provóc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare. Vezi definitia »

bariera hematoencefalica [definitia? – CM] impiedica patrunderea agentilor patogeni din sange in lichidul cefalorahidian, protejand astfel substanta nervoasa de consecintele unor posibile alterari morfofunctionale Vezi definitia »

tiganca mica si grasa Vezi definitia »

mica imagine de intimpinare la intrarea intr-un soft (program) Vezi definitia »

CASSAPÁNCA s.f. Mobilă italiană din timpul Renașterii, constând dintr-un caseton cu rezemătoare și spătar. [Pl. -ce. / < it. cassapanca]. Vezi definitia »