sus, adv. – 1. Deasupra, în înălțime. – 2. În direcția munților. – 3. În direcția izvorului unei ape. – 4. În locul anterior. – În sus, spre deal, spre înălțime. – Pe sus, în înălțime; cu un mijloc de transport; cu forța. – Mai (pre)sus, peste, deasupra. – Cel de sus, Dumnezeu. – 5. (Interj.) Hai, înainte. – 6. (Prefix) Înainte, în locul anterior; sus-amintitul. – 7. (S. n.) Parte superioară sau anterioară. – Mr. (n)sus, megl. (an)sus, istr. sus. Lat. sūsŭm (Pușcariu 1703; REW 8478), forma vulgară de la sūrsŭm, cf. vegl. sois, it. su(so), calabr., prov., v. fr., cat. sus, sp., port. suso. – Der. susean, s. m. (muntean, locuitor de pe platou). Vezi definitia »

TRÁCTUS s. n. (Anat.) Ansamblu de fibre sau de organe care urmează unul după celălalt, alcătuind un sistem – Din fr., lat. tractus. Vezi definitia »

GRUS s. n. PiatrĂ� tare sfĂ�râmatĂ� mĂ�runt, pentru îmbrĂ�carea șoselelor. -Din germ. Grus Vezi definitia »

LÚPUS s.n. Boală a pielii (localizată pe față) de natură tuberculoasă, manifestată prin plăgi și prin noduli care distrug țesuturile. [< fr. lupus, cf. lat. lupus – ulcer]. Vezi definitia »

várus s. n. Vezi definitia »