Definita cuvantului bufeu
BUFÉU, bufeuri, s. n. Răbufnire subită, puternică și trecătoare de febră, puls accelerat, palpitații, enervare, stare de rău etc., provocate de diverse tulburări organice. ♦ Aer care iese pe gură. ♦ Mișcare bruscă și trecătoare, acces, răbufnire. – Din fr. bouffée.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bufeu
ștubéu, ștubéie, s.n. (reg.) 1. stup primitiv, făcut dintr-un copac scorburos sau scobit. 2. fântână cu izvorul la mică adâncime, care are ca ghizd un trunchi de copac scorburos sau scobit. 3. groapă adâncă; râpă, văgăună. Vezi definitia »
aléu (-uri), s. n. – Arvună, acont. – Var. alău. Mag. elő (-penz). În Trans. (DAR). Vezi definitia »
TUPÉU s. n. 1. îndrăzneală obraznică; cutezanță, impertinență, nerușinare. II. (teatru) șuviță de păr de diferite culori, care se lipește la marginea părului, pe frunte, și se piaptănă cu părul propriu. (< fr. toupet) Vezi definitia »
ghișeu, ghișee s. n. (glum.) șliț, prohab. Vezi definitia »
FUZÉU s.n. v. fuzee. Vezi definitia »