schílă (-le), s. f. – Cîine, cățel. Ngr. σϰύλα „cățea” (Bogrea, Dacor., I, 267; Graur, BL, IV, 114). Cuvînt rar, neînregistrat în dicționare. Legătura cu (s)chelălăi „a lătra”, propusă de autorii citați, este improbabilă. Vezi definitia »

GRIZÉTĂ s. f. tânără lucrătoare sau vânzătoare cochetă, ușuratică. (< fr. grisette) Vezi definitia »

PLACHÉTĂ, plachete, s. f. 1. Volum mic cu conținut literar, în special culegere de versuri; broșurică. 2. Medalie pătrată sau dreptunghiulară, care de obicei are o singură față modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripții și care se oferă ca recompensă la unele concursuri sportive, artistice etc. 3. (Biol.; în sintagma) Plachetă sanguină = trombocită. – Din fr. plaquette. Vezi definitia »

cúglă (gúglă), cúgle (gúgle), s.f. (reg.) 1. popic, cheglă. 2. bilă (de biliard sau de popice). 3. (înv.) cască militară, coif, ceacău, chivără. Vezi definitia »

CORNALÍNĂ s. f. varietate roșie-oranj de agat, piatră semiprețioasă. (< fr. cornaline) Vezi definitia »