Definita cuvantului toreutică
TOREÚTICĂ s. f. Arta de a sculpta, cizela și asambla lemnul, aurul și fildeșul în antichitatea greacă; p. ext. artă a sculpturii în bronz. – Din fr. toreutique.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu toreutică
DIÁDĂ s.f. 1. (Fil.) Principiul diversității și al neegalității în filozofia lui Pitagora, opus monadei. 2. (Mat.) Grup de două mărimi legate cu ocazia aceleiași operații. 3. (Biol.) Formațiune alcătuită dintr-o pereche de celule, cu nuclei haploizi, rezultată în urma primei diviziuni meiotice. [Pron. di-a-. / < fr. dyade, cf. lat. diades, gr. dys – doi]. Vezi definitia »
bántă (bénți), s. f. – Laț, fîșie, bridă, lanț. Dim. bendiță, bentiță, s. f. (dim. de la bantă). Rus. bant, pol. bant, din germ. Band (DAR), cf. bandă. Se confundă uneori acest ultim cuvînt: o bantă de hîrtie (Vlahuță), în loc de o bandă de hîrtie. Vezi definitia »
páncotă1, páncote, s.f. (reg.) 1. om îndărătnic la muncă; cârnic. 2. om fără căpătâi; derbedeu. Vezi definitia »
PNEUMOMICÓZĂ s. f. dezvoltarea de ciuperci în plămân. (< fr. pneumomycose) Vezi definitia »
BRASÁRDĂ s. f. 1. banderolă (3). 2. parte a armurii care protejează brațul. (< fr. brassard) Vezi definitia »