PLASMOCHÍNĂ, plasmochine, s. f. Substanță medicamentoasă de sinteză, utilizată în tratamentul malariei. – Din fr. plasmochine. Vezi definitia »

ALDEHÍDĂ, aldehide, s. f. Substanță organică obținută prin oxidarea moderată a unor alcooli, folosită în industria farmaceutică. ◊ Aldehidă formică = formaldehidă. Aldehidă benzoică = benzaldehidă. – Din fr. aldéhyde. Vezi definitia »

áță (áțe), s. f. – 1. Fir. – 2. Fibră, filament. – 3. (adv.) Direct, fără oprire. – 4. (Fam.) Intendență militară. Lat. acia (Pușcariu 158; REW 102; DAR); cf. it. accia (calabr. azza, ven., lom. atssa, mil. asa, engad. atša). – Sensul 4 este o interpretare umoristică a cuvîntului administrație, care înainte se prescurta de obicei sub forma a-ție. Der. ațică, s. f. (firicel; fir de bumbac pentru urzeală, făcut din două fire răsucite); ațist, s. m. (ofițer de intendență); ațos, adj. (care are ațe; necioplit, înfumurat, nesuferit). – Din rom. provine bg. acŭ (Capidan, Raporturile, 220). Vezi definitia »

CUTĂRÍCĂ pron. nehot. (Fam.) Diminutiv al lui cutare¹; cutăriță. – Cutare¹ + suf. -ică. Vezi definitia »

AGÁVĂ s.f. Plantă exotică originară din Mexic, din ale cărei frunze se scot fibre textile. [< fr. agave, cf. gr. agauos – măreț]. Vezi definitia »