AUTOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Teorie, susținută de naturalistul german Haeckel, care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acțiunea factorilor interni ereditari și negând cu totul acțiunea mediului ambiant. [< fr. autogénèse, cf. gr. autogenesis < gr. autos – însuși, genesis – naștere]. Vezi definitia »

CUCURUZÁȘTINĂ s. f. (Reg.) Porumbiște. – Cucuruz + suf. -aștină. Vezi definitia »

MĂLURĂ, măluri, s. f. 1. Boală a grâului și a altor păioase, cauzată de unele specii de ciuperci care produc în boabe o pulbere neagră, formată din spori. 2. Numele mai multor specii de ciupeci microscopice care trăiesc parazite pe grâu sau pe alte graminee și care produc mălura (1) (Tilletia). 3. Boabe de cereale atinse de mălură (1); pulbere neagră din interiorul lor. 4. (Bot.; pop.) Neghină. – Cf. ngr. melíni. Vezi definitia »

COREGÉNȚĂ s.f. Funcția, demnitatea de coregent. [Cf. fr. corégence]. Vezi definitia »

CURBATÚRĂ s.f. Durere musculară însoțită de o senzație de oboseală care precedă unele boli infecțioase. [< fr. courbature]. Vezi definitia »