scrîșní (-nésc, -ít), vb. – A crișca, a scîrțîi. – Var. crîșni, (s)cîrșni. Megl. crăsnes, crăsniri. Creație expresivă, cf. (s)cîrșca, și sl. skružitati (Cihac, II, 329), bg. skrašna (Conev 91). Der. din sl. (cf. și Miklosich, Slaw. Elem., 45; Tiktin) este posibilă fără a fi o ipoteză necesară. Var. crîșni, este forma cea mai foolosită în limba vorbită (ALR, I, 89). – Der. scrîșnet, s. n. (scrîșnire). Vezi definitia »

pozní, poznésc, vb. IV (reg.) 1. a face să pățească sau a păți ceva rău din punct de vedere fizic; a (se) nenoroci. 2. (despre oameni) a lovi trăznetul; a trăzni. 3. (refl.) a se face de râs, a ajunge de pomină. 4. a face scandal mare. 5. (refl.) a se uimi, a se minuna. Vezi definitia »

ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. Vezi definitia »

PICNÍ, picnesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A atinge, a nimeri pe cineva cu o lovitură bine țintită. ♦ Fig. (Despre boli, dureri, necazuri etc.) A veni (și a atinge, a doborî pe cineva) pe neașteptate. – Formație onomatopeică. Vezi definitia »

EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen. Vezi definitia »