fíță s.f. (reg., înv.) termen de adresare; mătușă, tușă, tușică. Vezi definitia »

FERECĂTÚRĂ, ferecături, s. f. (Rar) Acțiunea de a fereca; (concr.) legătură sau îmbrăcăminte de metal aplicată unui obiect pentru a-l fereca. – Fereca + suf. -ătură. Vezi definitia »

SUPERHETERODÍNĂ s. f. radioreceptor în care oscilațiile produse de unda recepționată sunt amplificate prin combinarea cu cele ale unui oscilator local. (< fr. superhétérodyne) Vezi definitia »

FELÚCĂ s.f. Corabie mică și îngustă, folosită la cabotaj pe coastele de nord ale Africii. [Cf. fr. felouque, it. feluca, sp. faluca, ar. harraka – corabie]. Vezi definitia »

FIRIMITÚRĂ, firimituri, s. f. Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea; p. gener. bucată foarte mică dintr-un aliment. [Var.: firmitúră s. f.] – Fărâmă + suf. -ătură (după fir). Vezi definitia »