Definita cuvantului titulatură
TITULATÚRĂ, titulaturi, s. f. 1. Modul de a se intitula al cuiva sau a ceva. 2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul să le poarte o persoană, o instituție etc. – Din fr. titulature.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu titulatură
zvârcolitúră (reg.) s. {., g.-d. art. zvârcolitúrii; pl. zvârcolitúri Vezi definitia »
GLÚMĂ s.f. (Bot.) Bractee membranoasă situată la baza spicului la graminee sau a altor flori. [< fr. glume, it., lat. gluma]. Vezi definitia »
JÁNTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geántă s. f.] – Din fr. jante. Vezi definitia »
vádră (va-dră) s. f. g.-d. art. védrei; pl. védre Vezi definitia »
căhúlă, căhúle, s.f. (reg., înv.) plută mică de trecere a unui râu; pod umblător. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z