Definita cuvantului titulatură
TITULATÚRĂ, titulaturi, s. f. 1. Modul de a se intitula al cuiva sau a ceva. 2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul să le poarte o persoană, o instituție etc. – Din fr. titulature.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu titulatură
ACADEMIA VASILIANĂ, școală superioară de limbă slavonă și greacă întemeiată (în jurul anului 1640) la mănăstirea „Trei ierarhi” din Iași de domnul Moldovei Vasile Lupu, cu concursul mitropolitului Petru Movilă. Ulterior, a devenit școală grecească; și-a încetat activitatea în 1821. A fost numită și Școala Mare Domnească. Vezi definitia »
INTRÁTĂ s.f. v. intradă. Vezi definitia »
cióndă, ciónde, s.f. (reg.) arătare, monstru. Vezi definitia »
vâjâiálă s. f., g.-d. art. vâjâiélii; pl. vâjâiéli Vezi definitia »
cană mare cu o toartă Vezi definitia »