Definita cuvantului tocătură
TOCĂTÚRĂ, tocături, s. f. 1. Carne tocată (și amestecată cu pâine, condimente etc.), din care se prepară anumite mâncăruri. 2. P. gener. Ceea ce a fost tocat. Tocătură de paie. – Toca + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tocătură
broáncă (broánce), s. f. – contrabas. Bg. brŭmčă „a zumzăi, a fredona”, brŭmčilo, *brŭnčka „drîmbă”, Giuglea. Dacor., III, 591-4, propunea lat. *bromica; și Drăganu, Dacor., IV, 747, pleca de la sl. brǫkŭ, ceh. brouk „gîndac”. Vezi definitia »
MICROFÍBRĂ s. f. fibră subțire. (< micro1- + fibră) Vezi definitia »
CHITÁRĂ, chitare, s. f. Instrument muzical cu coarde, care emite sunete prin ciupire sau lovire cu degetele. ◊ Chitară electrică = chitară fără cutie de rezonanță, prevăzută cu un transductor care transformă vibrațiile coardelor în tensiuni alternative de audiofrecvență amplificate prin mijloace electronice. [Var.: ghitáră s. f.] – Din it. chitarra. Vezi definitia »
MATRACÚCĂ, matracuci, s. f. (Pop. și fam.) Femeie urâtă și prost îmbrăcată; femeie proastă, bleagă; femeie rea și vulgară; femeie stricată. – Cf. ngr. matrakúka „mandragoră”. Vezi definitia »
moșocoánă, moșocoáne, s.f. (reg.) plăcintă cu brânză sau varză, prune etc. Vezi definitia »