FÍRAV, -Ă, firavi, -e, adj. Care are o constituție delicată; slăbuț, plăpând, gingaș. ♦ Fig. (Cam) slab din punctul de vedere al calității, al temeiniciei. Argumentație firavă. [Acc. și: firáv] – Din *sl. chyravŭ „bolnăvicios” (< chyra „boală”), apropiat de fir. Vezi definitia »

SITEÁV, -Ă, siteavi, -e, adj. (Reg.; despre glas; p. ext. despre oameni) Răgușit. [Var.: sitáv, -ă adj.] – Et. nec. Vezi definitia »

năráv (nărávuri), s. n. – 1. Obicei, uz. – 2. Obicei prost, viciu. Sl. nravŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 456; Cihac, II, 212), cf. bg. nărav, sb. narav și Vasmer, II, 230. – Der. nărăvaș, adj. (învățat prost, vicios); năravnic, adj. (înv., vicios, desfrînat); nărăvi, vb. (a învăța cu nărav, a se vicia); înărăvi, vb. (a se vicia); nărăveală, s. f. (viciere); nărăvos, adj. (învățat, prost; capricios). – Din rom. provine mag. nerávás (Edelspacher 20). Vezi definitia »

sguráv (-vă), adj. – Slab, descărnat. Sb. (z)gurav „cocoșat”. – Der. sgurăvi, vb. refl. (a slăbi). Vezi definitia »

BURGRÁV, burgravi, s. m. (În Germania, în evul mediu) Titlu dat conducătorului unui burg; persoană care purta acest titlu. – Din fr. burgrave. Vezi definitia »