APÚNE, apún, vb. III. Intranz. 1. (Despre soare, lună, stele; la pers. 3) A dispărea sub orizont; a asfinți, a scăpăta. ◊ Expr. A-i apune (cuiva) steaua = a decădea. 2. Fig. A fi în declin, a pieri; a muri. – Lat. apponere. Vezi definitia »

fericăciúne s.f. (înv.) fericire. Vezi definitia »

DEGRADAȚIÚNE s.f. v. degradație. Vezi definitia »

EVAGINAȚIÚNE s.f. v. evaginație. Vezi definitia »

ABRAZIÚNE, abraziuni, s. f. 1. Roadere a țărmurilor de către valurile mării. 2. Roadere a unui corp prin frecarea lui de alt corp mai dur. [Pr.: -zi-u-] – Fr. abrasion. Vezi definitia »