țepuí, țepuiésc, vb. IV (reg.) a încercui cu un cordon de soldați; a străjui; a izola. Vezi definitia »

ÎNCERCUÍ vb. IV tr. A strânge ca într-un cerc; a înconjura din toate părțile; (fig.) a împresura. [Pron. -cu-i, p.i. -iesc. / < în- + cerc, cf. fr. encercler]. Vezi definitia »

săstuí, săstuiésc, vb. IV (reg.) a cere să se facă liniște spunând „sst!”; a țistui. Vezi definitia »

a șterge de pe fața pământului expr. 1. a omorî (pe cineva). 2. a distruge (ceva), a nimici (ceva). Vezi definitia »

fălăluí, fălăluiésc, vb. IV refl. (reg., înv.) a se lăuda excesiv. Vezi definitia »