SCHELETÓN, scheletoane, s. n. 1. Sanie de metal foarte joasă, pe care se stă culcat pe burtă. 2. Probă sportivă practicată cu scheletonul (1). – Din engl. skeleton. Vezi definitia »

BETATRÓN, betatroane, s. n. Aparat folosit în tehnica nucleară pentru accelerarea electronilor. – Fr. bétatron. Vezi definitia »

TIRBUȘÓN s.n. Dispozitiv metalic în formă de spirală, folosit pentru a scoate dopurile de plută de la sticle. [< fr. tirebouchon]. Vezi definitia »

CARDOZA Y ARAGON, Luis (1901-1992), scriitor guatemalez. Preocupări politice și sociale în eseuri („Guatemala, liniile din palma ei”). Lucrări critice, referitoare la pictura mexicană („Pictura contemporană a Mexicului”). Vezi definitia »

TON¹ s. n. 1. sunet (muzical). ◊ intervalul dintre două trepte alăturate ale gamei diatonice, echivalent cu două semitonuri. ♦ a da ŭl = a) a stabili tonalitatea unei cântări vocale, cu diapazonul; b) a iniția ceva. 2. mlădiere, inflexiune a vocii, intonație. 3. fel de a-și exprima gândurile; fel de a fi, de a se purta. ◊ atmosferă specifică din cuprinsul unei opere (literare). 4. nuanță a culorii (într-un tablou). ◊ culoare dominantă, tonalitatea generală a unui tablou. (< fr. ton, lat. tonus) Vezi definitia »