Definita cuvantului colonetă
COLONÉTĂ, colonete, s. f. (Inv.) Diminutiv al lui coloană (1); coloană mică și subțire, folosită mai ales în construcția galeriilor, a porticurilor etc. – Din fr. colonnette.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu colonetă
ENTEROCHINÁZĂ s. f. enzimă a sucului intestinal, care activează acțiunea secreției pancreatice. (< fr. entéroki-nase) Vezi definitia »
ABUNDÉNȚĂ s. f. Belșug, bogăție. ♢ Loc. adv. Din abundență = din plin; mult. – Fr. abondance (lat. lit. abundantia). Vezi definitia »
DISCIPLÍNĂ s.f. 1. Totalitatea regulilor de conduită care asigură menținerea unei purtări corespunzătoare într-o colectivitate. ♦ Supunere a membrilor unei colectivități față de dispozițiile date de conducere etc. 2. Spirit de ordine, deprindere cu o ordine strictă. 3. Ramură a unei științe; studiu; știință. [< fr. discipline, it., lat. disciplina]. Vezi definitia »
MONOMÉMBRĂ, monomembre, adj. (Gram.; despre propoziții) Format dintr-un singur cuvânt. – Mono- + membră. Vezi definitia »
tracatrúcă, tracatrúci, s.f. (înv.) pocnitoare de hârtie cu praf de pușcă. Vezi definitia »