ALOCICLÍE s. f. 1. comportare anormală a unui cromozom. 2. grad diferit de spiralizare a unor regiuni cromozomiale. (< fr. allocyclie) Vezi definitia »

DOTÁȚIE s. f. capacitate înnăscută care face posibile performanțe; dotare (2). ◊ mijloace materiale puse la dispoziția cuiva prin dotare. (< fr. dotation, lat. dotatio) Vezi definitia »

MALOFAGÍE s. f. pervertirea gustului la ovine prin consumarea lânii. (< fr. mallophagie) Vezi definitia »

ABJÉCȚIE, abjecții, s. f. Faptă abjectă; ticăloșie. – Fr. abjection (lat. lit. abjectio, -onis). Vezi definitia »

EXOTIROPEXÍE s.f. (Med.) Operație chirurgicală făcută în scopul extirpării tiroidei. [Gen. -iei. / < fr. exithyropexie]. Vezi definitia »