Definita cuvantului tragere
TRÁGERE, trageri, s. f. Acțiunea de a (se) trage și rezultatul ei. 1. (Pop.) Atracție, îndemn, înclinare. ◊ Expr. Tragere de inimă = zel, râvnă, ardoare. 2. Scoatere, extragere. ◊ Tragere la sorți = hotărâre prin sorți a unei împărțeli, a unui câștig; participare ca parte interesată la o alegere prin sorți. 3. Prelucrare a unui material ductil prin întindere și subțiere, prin care se obțin bare, țevi, sârmă etc. 4. Descărcare a unei arme (în cadrul procesului de instruire militară); împușcare; tir. ◊ Tragere la țintă = atingere a unei ținte cu un proiectil. Unghi de tragere = unghi pe care îl formează axa țevii unei arme de foc cu proiecția ei pe suprafața orizontală a terenului, când obiectivul asupra căruia se trage este în același plan orizontal cu gura țevii. – V. trage.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tragere
SEROVACCINÁRE, serovaccinări, s. f. (Med.) Vaccinare cu adaos de ser specific vaccinului. – După fr. sérovaccination. Vezi definitia »
DIATERMOCOAGULÁRE s. f. coagulare a țesuturilor cu ajutorul diatermiei. (după fr. diathermo-coagulation) Vezi definitia »
PRECOMPRIMÁRE s. f. (constr.) procedeu constând în a supune un element de beton armat unor eforturi unitare de compresiune, înainte de aplicarea sarcinilor reale. (< precompima) Vezi definitia »
CONTINUÁRE s.f. Urmare; prelungire. ◊ În continuare = fără întrerupere; mai departe. [< continua]. Vezi definitia »
SFRUNTÁRE s.f. Acțiunea de a sfrunta și rezultatul ei; înfruntare, provocare; (p. ext.) nerușinare, obrăznicie. [< sfrunta]. Vezi definitia »