CLĂNȚĂNÍT, s. n. Faptul de a clănțăni; zgomot produs prin ciocnirea ritmică a dinților, a unor obiecte de metal etc.; clănțăneală, clănțănitură. – V. clănțăni. Vezi definitia »

PĂINJINÍT, -Ă adj. v. păienjenit. Vezi definitia »

cutit mare de bucatarie, scurt, lat si greu, pentru spart oase, pentru tocat carne, etc. Vezi definitia »

chamosít [pron. șamozít] s. n. Vezi definitia »

MOLEȘÍT, -Ă, moleșiți, -te, adj. Cuprins de moleșeală, de slăbiciune, lipsit de vlagă; slăbit, bleg, moale. – V. moleși. Vezi definitia »