Definita cuvantului tranziență
TRANZIÉNȚĂ s. f. 1. (Livr.) Caracterul a ceea ce este trecător, tranzient (2); efemeritate. 2. (Fil.) Devenire continuă a realității ce impune o permanentă adaptare a omului la mutațiile intervenite. [Pr.: -zi-en- – Scris și: transiență] – După engl. transience.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tranziență
TRIVALÉNȚĂ, trivalențe, s. f. Proprietate a unui element chimic de a avea valența 3. – Din fr. trivalence. Vezi definitia »
șpíhă, șpíhe, s.f. (reg.) 1. (cu sens colectiv) păr rar și mic. 2. (la pl. în forma: șpâhe) plete. Vezi definitia »
a avea o jenă expr. (iron.) a invoca un pretext imaginar pentru a se eschiva de la îndeplinirea unei sarcini Vezi definitia »
lérlă s.f. (pop.) flașnetă (a cerșetorilor). Vezi definitia »
HETEROSFÉRĂ s.f. Strat al atmosferei situat deasupra homosferei, în care predomină gazele ușoare (azotul, hidrogenul, heliul), dispuse neuniform. [Var. eterosferă s.f. / < fr. hétérosphĂ?re]. Vezi definitia »