Definita cuvantului tranziență
TRANZIÉNȚĂ s. f. 1. (Livr.) Caracterul a ceea ce este trecător, tranzient (2); efemeritate. 2. (Fil.) Devenire continuă a realității ce impune o permanentă adaptare a omului la mutațiile intervenite. [Pr.: -zi-en- – Scris și: transiență] – După engl. transience.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tranziență
CAPTÚRĂ, capturi, s. f. 1. Bunuri materiale capturate de la inamic. 2. (Rar) Capturare. – Din fr. capture, lat. captura. Vezi definitia »
ȘÁNSĂ s.f. Posibilitate de reușită; noroc. ♦ (La pl.) Sorți. [< fr. chance, cf. lat.pop. cadentia]. Vezi definitia »
CAPÓTĂ, capote, s. f. 1. Îmbrăcăminte din tablă sau din alt material cu care se acoperă un sistem tehnic în vederea protejării lui. 2. Acoperiș pliabil al unui autovehicul. – Din fr. capote. Vezi definitia »
INCONSISTÉNȚĂ s. f. Lipsă de consistență, de soliditate. – Din fr. inconsistance. Vezi definitia »
ADÍCĂ adv. 1. Și anume, cu alte cuvinte, va să zică. 2. La urma urmei, în definitiv; mai bine zis, dar. ♢ Expr. (Substantivat) La o adică sau (reg.) la dică = a) la drept vorbind; ca să spun adevărul; b) în momentul hotărâtor, la nevoie. [Acc. și: ádică. – Var.: (reg.) adécă, dícă adv.] – Lat. adde... quod. Vezi definitia »