hirotesí, pers. 3 sg. hiroteséște, vb. IV (înv.) a ridica o persoană din cler la o dregătorie sau la un serviciu bisericesc, fără împărtășirea darului (în cazul hirotonirii, cu împărtășirea darului). Vezi definitia »

pitarisí, pitarisésc, vb. IV (înv.) a acorda cuiva titlul de pitar. Vezi definitia »

ghibirdisí, ghibirdisésc, vb. IV (înv.) a șterpeli. Vezi definitia »

ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi. Vezi definitia »

ZALISÍ, zalisésc, vb. IV. Tranz. 2. A deranja, a importuna, a plictisi. (din ngr. zalízo) Vezi definitia »