Definita cuvantului trăgător
TRĂGĂTÓR, -OÁRE, trăgători, -oare, adj., subst. I. Adj. (Despre vite) Care efectuează o tracțiune; de muncă, de povară. II. S. m. și f. 1. Persoană care trage ceva. ◊ Trăgători de sfori = persoană care trage sforile păpușilor la teatrul de marionete; fig. persoană care uneltește. 2. Persoană (în special ostaș) care trage cu o armă de foc; trăgaci (2). ◊ Loc. adj. și adv. (Mil.; ieșit din uz) În trăgători = în lanț, unul după celălalt. 3. Persoană care emite o trată. III. S. f. 1. Fiecare dintre cele două curele care leagă scările de șa. ♦ Curea groasă cu care se aplicau în trecut pedepse corporale; p. ext. bătaie cu o astfel de curea. 2. Un fel de scăunel cu o deschizătură în care se bagă călcâiul cizmei, spre a o descălța. IV. S. n. Instrument de desen folosit la trasarea cu tuș a liniilor. – Trage + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu trăgător
RAȚIONALIZATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care se ocupă cu găsirea mijloacelor de raționalizare a muncii. (< raționaliza + -tor) Vezi definitia »
COBITÓR, -OÁRE, cobitori, -oare, adj. (În superstiții) Care cobește. – Cobi + suf. -tor. Vezi definitia »
PROFUNDÓR, profundoare, s. n. Partea posterioară, mobilă a ampenajului orizontal al unei aeronave, care asigură ușurința mânuirii, echilibrul și stabilitatea aeronavei. – După fr. profondeur. Vezi definitia »
TELEINDICATÓR s.n. Aparat care măsoară și transmite la distanță valoarea unei mărimi. [Pron. -le-in-. / cf. fr. téléindicateur]. Vezi definitia »
FIRIȘÓR, firișoare, s. n. Firicel. – Fir + suf. -ișor. Vezi definitia »