Definita cuvantului trăgător
TRĂGĂTÓR, -OÁRE, trăgători, -oare, adj., subst. I. Adj. (Despre vite) Care efectuează o tracțiune; de muncă, de povară. II. S. m. și f. 1. Persoană care trage ceva. ◊ Trăgători de sfori = persoană care trage sforile păpușilor la teatrul de marionete; fig. persoană care uneltește. 2. Persoană (în special ostaș) care trage cu o armă de foc; trăgaci (2). ◊ Loc. adj. și adv. (Mil.; ieșit din uz) În trăgători = în lanț, unul după celălalt. 3. Persoană care emite o trată. III. S. f. 1. Fiecare dintre cele două curele care leagă scările de șa. ♦ Curea groasă cu care se aplicau în trecut pedepse corporale; p. ext. bătaie cu o astfel de curea. 2. Un fel de scăunel cu o deschizătură în care se bagă călcâiul cizmei, spre a o descălța. IV. S. n. Instrument de desen folosit la trasarea cu tuș a liniilor. – Trage + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu trăgător
OFENSATÓR, -OÁRE, ofensatori, -oare, adj. Care ofensează, care constituie o jignire; insultător, jignitor; injurios. – Ofensa + suf. -tor. Vezi definitia »
mușuruitór, mușuruitoáre, s.n. (înv.) rariță cu două cormane pentru prășit porumbul. Vezi definitia »
TAHOGENERATÓR s.n. Microgenerator electric utilizat în instalațiile automate pentru a măsura viteza unghiulară sau tensiunea electrică; tahometru electric. [< fr. tachogénérateur]. Vezi definitia »
ECRAZÓR s.n. Instrument chirurgical format din două ramuri care se pot strânge, strivind între ele o porțiune de organ. [< fr. écraseur]. Vezi definitia »
FÚNCTOR s.m. (Log.) Expresie care determină altă expresie; operator logic. [Cf. fr. foncteur]. Vezi definitia »