CHIMÍE s. f. Știință care studiază compoziția, structura și proprietățile substanțelor, transformărilor lor prin regruparea atomilor componenți, precum și combinațiile noi ale substanțelor rezultate în urma acestor transformări. – Din fr. chimie, lat. chimia. Vezi definitia »

RELÁȚIE s.f. 1. Legătură, raport (între fenomene, mărimi etc.) ♦ Complement circumstanțial de relație = complement circumstanțial care arată obiectul la care se referă o acțiune sau o calitate; propoziție circumstanțială de relație = propoziție circumstanțială care corespunde complementului circumstanțial de relație; funcții de relație = totalitatea funcțiilor organice care asigură legătura cu mediul exterior; (log.) judecată de relație = judecată care reflectă raporturi între obiecte diferite. 2. (La pl.) Legături între oameni, între națiuni, între state etc. ♦ (Ec.) Relații de producție = raporturi economice determinate care se stabilesc între oameni în procesul producției sociale a bunurilor materiale. 3. Informație; expunere, relatare. ♦ A da relații = a informa, a referi. 4. (Mat.) Condiție care leagă valorile a două sau mai multor mărimi. [Gen. -iei, var. relațiune s.f. / cf. fr. relation, it. relazione, lat. relatio]. Vezi definitia »

PERCOLÁȚIE s.f. Percolare. [Cf. fr. percolation, it. percolazione]. Vezi definitia »

MULTIFURCÁȚIE s.f. (Liv.) Împărțire în mai multe ramuri, direcții. [Et. incertă]. Vezi definitia »

MEZOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază influența mediilor asupra organismelor. [Gen. -iei. / < fr. mésologie, cf. gr. mesos – de la mijloc, logos – studiu]. Vezi definitia »