Definita cuvantului tuș
TUȘ, tușuri, s. n. 1. Cerneală specială (mai ales neagră), rezistentă la apă, folosită la anumite desene, la aplicarea ștampilelor, în poligrafie etc. 2. Substanță solidă sau lichidă, de culoare neagră, obținută din negru de fum și folosită la desen. ♦ Desen executat în tuș (2). – Din germ. Tusche, rus. tuș.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tuș
neáoș (neáoșe), adj. – 1. Indigen, aborigen. – 2. Pur, autentic. Origine necunoscută. Der. din aoș ‹ avus (Weigand, Jb., XIII, 108; REW 839) este imposibilă fonetic și dificilă semantic. Cihac, II, 215, se gîndea la sl. naši „al nostru”, care merge tot așa de puțin. Sugestia lui Scriban, care pornește de la nea „zăpadă” (sensul inițial „curat ca zăpada”) este interesantă, fără a fi convingătoare. Vezi definitia »
OCOLÁȘ, (1) ocolașe, s. n., (2) ocolași, s. m. 1. S. n. (Rar) Diminutiv al lui ocol. 2. S. m. (Înv.) Conducătorul administrativ al unui ocol (6). – Ocol + suf. -aș. Vezi definitia »
VOLĂNÁȘ, volănașe, s. n. Diminutiv al lui volan (II). – Volan + suf. -aș. Vezi definitia »
ORÁȘ, orașe, s. n. 1. Formă complexă de așezare omenească cu dimensiuni variabile și dotări industriale, având de obicei funcție administrativă, industrială, comercială, politică și culturală; urbe. ◊ Loc. adj. De oraș = care provine din oraș, care are caracteristicile, aspectul, obiceiurile etc. de la oraș. ◊ Haine de oraș = a) haine mai bune decât cele de lucru; b) haine orășenești, croite după moda de la oraș. 2. P. restr. Partea centrală a unui oraș (1); centru. 3. Populația, locuitorii unui oraș (1). – Din magh. város. Vezi definitia »
coperíș, coperíșuri, s.n. (înv. și pop.) 1. acoperiș, acoperământ, învelitoare, înveliș. 2. îmbrăcăminte. 3. (fig.) capac (la oală), fedeu, pocriș. Vezi definitia »